Intalnirea cu fotografia

O perioada lunga de timp am facut multe fotografii de peisaj.M-am inspirat foarte mult din revistele de specialitate in acest sens.Am inceput in aceeasi perioada sa experimentez cu fotografia alb-negru.Oarecum, aveam senzatia unui timp fara sfarsit cand priveam imaginile cu oameni in alb-negru.Tot in perioada aceasta am simtit ca fotografiile cu oameni spun povesti mult mai interesante decat cele in care apar copaci sau capsuni.
Nu imi amintesc cu precizie perioada,dar intalnirea cu imaginile lui ''Salgado'' a fost pentru mine marcanta.Era ceva ce nu mai vasuzem niciodata.Compozitia,incadrarea lumina patrunzatoare-erau arta,erau reale,erau importante si folositoare.
Apoi tot in perioada aceea am pus prima data mana pe o revista care prezenta castigatorii anuali Hasselblad.Aici am gasit o imagine cu o forta pe care nu mi-o puteam explica nicicum.Era o fotografie de la un festival de tigani din Straznice (asa imi amintesc ca se chema locul respectiv).O imagine ce avea ca obiectiv semnificatia vietii pentru acei oameni defapt mai bine zis cum traiau acei oameni.Pozele nu au sunet,nu au voce dar au/nu au culoare.Prin culoare intelegi modul de exprimare,fata trista plina de ganduri dar in acelasi timp bucuria de a trai pe acest ''Pamant''.
Cu timpul am inteles ca orice fotograf ca mine si ca oricare atunci cand priveste un lucru il priveste ca pe ceva magic.